Fiecare
victimǎ este unul dintre noi
Din
pǎcate, deschid acest blog ȋn ziua ȋn care la Bruxelles, capitala
Uniunii Europene, au fost atentate teroriste.
Nu
ştiu al cȃtelea
atentat terorist este acesta. Ştiu
că acum o săptamână a fost atentat terorist in Turcia, că a fost
un atentat terorist şi în Canada, ştiu că ȋn noiembrie si ȋn
februarie 2015 au fost atentate teroriste la Paris, că au fost
atentate teroriste ȋn Statele Unite şi în Australia, ştiu că ȋn
Israel sunt atentate teroriste aproape în fiecare zi, până şi ȋn
Rusia au fost atentate teroriste – şi pare că nu scapă nici un
continent.
Mă
gândesc la victime, fiecare având familie, rude, prieteni,
vecini... Poate fi colegul sau ruda colegului vecinului fiului/fiicei
prietenului vecinului colegului nostru, poate fi oricine, poate fi
necunoscutul căruia i-am dat Like pe Facebook, poate fi oricare
dintre noi – victima terorii.
Auzim
politicienii exprimându-şi consternarea, tristetea, uneori furia în
limita noţiunii de
“corectitudine politică” - îi auzim tratând un act terorist cu
îngrijorătoare condescenţă, uneori.
Pentru
că cei mai mulţi confundă diferenţele culturale cu îndoctrinările
teroriste, fără a înţelege că este vorba despre şantajul urii
şi al violenţei asupra civilizaţiei şi că rezerva în exprimare
este un mod de a-şi arăta respectul sau frica faţă de agresori.
Se comportă ca şi când
fiecare stat în parte,
ar avea teroriştii lui.
Iar
în timpul ăsta peste tot în lumea asta, sunt victime oameni ca şi
noi, cu familie, prieteni, colegi, amintiri, cultură, civilizaţie,
reguli – pentru că fiecare victimă este unul dintre noi.
Să
le fie Binecuvântată
amintirea celor disparuţi,
să-i mângâie
Dumnezeu pe cei rămaşi.
